Fetita credincioasa. Salvat prin jerfta!
Un om bolnav si chinuit,indurerat a povestit
Catre-un prieten ce-l avea,ce s-a-ntamplat in viata sa :
‘Eram candva puternic, mandru, serviciu foarte buna aveam…
La moarte nici nu-mi era gandul, caci foarte sanatos eram.
Traiam o viata chinuita, betiva si foarte pacatoasa…
Insa sotia credincioasa si-o fetita erau intoarse la Hristos !
Eu pe la C.F.R. serviciul pe vremea aceea il faceam,
Insa aveam o rea ambitie, caci hrana la serviciu nu luam.
Ci aveam pretentie ca fetita, la miezul zilei ca sa vie
Cu hrana calda, ea, micuta, venea mereu cu bucurie !
Pe ger, pe ploaie si pe vant fetita-mi aducea mancare ;
Cu bucurie aducea, mamica ei cu drag o trimitea !
Parc-o vad pe-a mea fetita, cum ea pe mine m-a rugat
Sa-mi spuna o poezie mica, pe care ea a invatato…
Dar eu i-am interzis odata, i-am si trimis o lovitura
In firea mea nervoasa, rea…iar altadata-mi amintesc
Cum seara la o sarbatoare, am stat mereu sa chefuiesc
Pana-n zori de ziua mare!
In ziua aceea neadormit, eu la serviciu am plecat,
Dar si atunci veni fetita si m-a intrebat :
‘Taticule, mai ai de lucru ? eu hrana iara ti-am adus !’
Dar eu taceam ca mut si nici o vorba nu i-am spus !
Atunci fetita cu iubire, plangand cu glasul ei duios,
S-a asezat chiar langa mine si mi-a vorbit asa frumos:
‘Taticule, tare esti rau! Caci Dumnezeu a facut omul
Luat chiar dupa chipul Sau ! Pe oameni ii iubeste Domnul !
Pe-Adam si Eva cu iubire, i-a pus sa stea chiar in Eden
Ca sa-L mareasca-n fericire, ca ingerii in mod solemn !
Eu stiu ca Duhul Amagirii i-a inselat pe amandoi
Si din Gradina Fericirii ei scosi au fost saraci si goi !
Iar Dumnezeu a spus atuncea : ‘Caci printr-o jertfa v-am salvat !’
Iar jertfa e Isus Iubirea, ce m-a salvat prin moartea Sa !
‘Taticule iubit’ mi-a spus, ‘De ce nu-l primesti tu pe Isus ?
Pe-acela care pt tine o jertfa sfanta s-a adus???
Primeste-l azi, scumpe tata,caci si Isus te va primi !
El cu iubire te asteapta ca din pacat tu ca sa vii !’
Dar eu infuriat, atuncea pe-acel Isus l-am injurat…
Plangand, fetita-nspaimantata isi stranse tatal si-a plecat.
Spre casa-n graba a plecat, caci n-a putut pe tatal sau
Sa-l zdrobeasca ca nicicand in mreazul pacatului sau.
Iar cand ma ridicai odata si peste linii am trecut,
Ma impiedicai de-o piatra si intre sine am cazut…
Fetita a privit la mine, vazand tot ce s-a intamplat…
Deodata-ncepe ca sa strige : ‘Vai,tata ! Un accelerat !’
Iar in momentul plin de spaima, fetita o mana mi-a intins ;
Pierdusem orice cunostinta cand spaima mortii m-a cuprins !
Abia intr-un tarziu atunci m-am desteptat, fiind culcat,
Caci trenul mi-a taiat fetita si ea pe mine m-a salvat !
Am fost cuprins ca niciodata de-un vifor de disperare,
Ca ma gandeam la judecata si la pedeapsa ingrozitoare !
Sotia mea plangea-n suspine, privind la tot ce s-a-ntamplat…
Era-ntristata-adanc in sine si-n mana Bilblia mi-a dat !
Cand am deschis cu lacrimi Cartea…ah, si mai mult m-am ingrozit,
Caci tocmai eu avusem partea de un bilet si l-am citit…
Era scrisul fetitei mele…am observat cand l-am citit.
Purta si-un grup de floricele si-o rugaciune am citit :
‘ O, Doamne, scumpul meu Isus, asculta-ma din Cer de sus
Caci te rog asa frumos, ca si taticul meu de jos,
Tu sa mi-l dai ca pe un dar si sa-l intorci la Tine chiar… !
Eu fericita vreau sa fiu, cu-al meu tatic vreau sa ma stiu,
Chiar de voi merge in mormant, cu-ai mei parinti in Cerul Sfant !
In vesnicii la dreapta Ta, de-a pururea sa fiu as vrea !’
Si dupa ce-am citit plangand a fiicei ruga suspinand,
Eu m-am predat lui Dumnezeu si vreau sa fiu pe veci al Sau !
Si am incredere deplina, caci prin Isus si jertfa Sa
Aflat-am sus in Cer odihna, alaturi de fetita mea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu