Bunătatea lui Dumezeu
Cu toţi ne place să avem un prieten de nădejdein viaţă dar depinde îl găasim pe acela care trebuie .Foarte mulţi oameni caută in fel şi fel de locuri alinare la problemele lor foarte spinoase dar din nefericire nu toţi au şansa sa aibă parte de prieteni devotaţi care în probleme să stea şi să stea cu tine şi să te ajute atunci când chiar ai nevie.Dar azi dragi mei am să va povestesc o poveste care chiar merită citită şi care sunt covins că vă va schimba viaţa.
Se spune ca în Japonia exista o familie foarte saracă care deabia îşi ducea zilele de pe o zi pe alta iar din cauza acesta problemele familiare erau tot mai dese. Cum în orce familie harazită de Dumnezeu erau şi nişte copii ai familiei care binenţeles se certau şi ei pentru ca exemplificau ce vedeau de la parinţi lor . Cu timpul baieţi crescură mari şi acu ajunseră oameni adulţi care acum trebuiau să se descurce singuri dar din păcate ei tot nu se puteau înţelege asupra averi pe care o dată cu moartea parinţilor acuma ajuseseră subiect de discuţie. Intre timp unul dintre cei doi ajunseră să îl cunoască pe Dumnezeu iar acest fapt îi marcaseră total viaţa acum ca avia o viaţă nouă şi împlinită trebuia sa facă un armistiţiu între el şi fratele lui şi să îngroape scuria razboiului odată pentru tot deauna . Iar acest lucru era cam greu de făcut având în vedere că fratele cel mare nu dorea în nici un fel împăcarea.După un timp fratele cel mic îi veni o idee având în vedere că zona în care locuiau ei era un pământ foarte arid trebui irigat dis de dimineaţă în fiecare zi Şi cum acest lucru nu era un lucru uşor să uzi sute de hectare de orez fratele cel mic se sculă de dmineaţă şi udă toată gradina atât straturile lui cât şi ale fratelui său. De fiecare dată fatele ce mare venia sa îşi ude ogoru vedea că ogoru lui era udat. Azi aşa mine aşa poimâine aşa .Pină îmtr-o zi cind nu mai putu răbda şi se apucă să şadă la pindă sa vada ce se întimplă de de fiecare dată când vine să îşi ude orezu e mereu udat-Zis şi facut omu nostztru se pune la pândă cum de alfel nu p făcură el nici o dată până atunci şi ce să vadă fratele lui cel mic aşa cum facea în fiecare zi se trezea şi uda orgada cu orez pe care o vai şi el şi fratele sau cel mare. Bun bun ... dar oare de ce face toate aceste lucruri ca eu m-am purtat urât cu el de fiecare dată şi el se poartă aşa frumos cu mine oare de ce? Şi tânărul nostru cauta tot felu de răspunsuri care mai de care mai bizare. Dar până la urmă tot nu găsi răspuns-Într-o zi îşi luă inima în dinţi si merse la fratele său mai mic şi îl întrebă despre fapta cu udatu grădini .Iar
fratele cel mic foarte senin începu să îi vorbiască ce făcuse Dumnezeu cu viaţa lui.Fratele cel mare nu ramase prea străpuns în inimă de povestia lui dar o lasă o vreme să triacă aşa.După oarecare vreme fratele cel mic se înbolnavi de molimă cruntă care îl căpuse la pat iar acum nu mai putea sa mai predice Evanghelia cum o facea până atunci cu atâta voioşie .Dar iacătă că boala se agrava pe zi ce trecea iar fratele cel mic se simţea tot mai rău pâna într-o zi când se stinseră .La mormântarea lui ventră multă lume adunată ca să îl plingă pe marele Eanghelist care îşi diseră crucea cu voioşie până la capăt .În tmp ce fratele cel mare stătea la catafalcu fartelui cel mic auzi o pregică care pâna atunci nu îi auzise urechile şi nu văzură ochii şi ramase marcat. După terminarea serviciului divin de înmormântare tinânărul frate mare rămase singur în întreaga casă pe care îi ramase moştenire de la părinţi şi acum şi de la răposatul lui frate.Cum diavolu nu doarme el începu să acute în stinga şi în dreapta alinare la oameni şi în vici bautură ,ţigarii ,droguri ,femei ,etc Dar toate erau Zadarnice îi coderiau ceva stabilitate temporară dar nu liniştea pe care el şi-o dorea .Timpul trecea veaţa lui luară o întorsătură ne-obişnuită dar nu se mai putea lăsa de obiceiurile care de acum îi erau prietene de călătorie şi ori cât încerca să le lase nu se lăsau iele de el.Până îmtr-o zi când pe masa din camera lui găsi Biblia fratelui său cel mic deschisă pe masă. Atunci îşi aduse brusc aminte de vorbele păstorului
de la mormântarea fratelui său care îl îngenunchiară şi începu să plângă ca un copil mic.Acest lucru îl făcu să înteliagă ca numai Dumnezeu e bun şi numai el poate să îl ajute. După a doua întâlnire cu Hristos pe care omul nostru o avuse trebuia acum să facă şi actul Botezului ca semn că îl primiseră ca Domn şi Mântuitor personal pe Hristos de acum scăpară de toate viciile care îl robeau acum era un om liber care se bucura de veaţă dar mai mult decit atât ajunseră un mare Evanghelist care acum şi el spnea lumi întregi ce mare minune făcuse Dumnezeul lui cu el .
Dragi mei prieteni dacă va plăcut acestă poveste reală din veata CYOTO te invit să nu stai nepasător pentru ca ziua de mine nuşti dacă o mai apuci de aceea caută asa cum zice biblia ''Dacă azi auzi cuvântu nu îţi împietri inima'' Dacă ai întrbari nu ezita să ne scrii iar noi te vom ajuta să te lămureşti Domnul să vă binecuvinteze
