Să nu uiţi nici oodată cine eşti !

-Pe  cararea lumi care-i largă
Şovaiesc agale mulţi pe ia
Dar nici unu nici odată nu-ţi dau seama
Că lumea asata este tot mai rea

Ei cred ca dacă ai de toate
belşug de bani şi avuţi
Au lumai toata la picioare
Şi nimeni nui mai poate desparţi

Ei au uitat de mult de tot ce e credinţa
 De Dumnezeu  de creatorul sfint
Şi au luat ca idol nechibzuinţa
De a îşi face un rost pacest pământ

Iubrea lor este legată de avere
De ură rautate şi razboi
Ei au uitat ce e credinţa
Ci doar mincună ură şi noroi

Taim  tot mai aproe zile grele
In care fraţi nu se mai iubesc
Când alţi plin de gânduri negre
Uşor uşor mereu mereu se sting.

Fmiliie tregi nu au odihnă
Si se destramă făra un temei
Dar poate oare cine e devină
Că-n lumea asta mare sunt mişei

Care atunci când dau de greutate
Se-n treabă  tot mereu
Doamne de ce am eu aşa viaţa
Şi unde este astăzi Dumnezeu

Dar aui uitat de răutatea
Cei mistuia în fiecare zi
Şi de dispreţul  negru depe faţă
Cel întâlniai în fiecare zi

Ei se râdeau cu bucure-n suflet
Când tu cu jale  şi durere erai pris
Dar azi ei au ajus ca tine
Iar tu te rogi adresea pentru ei